Maria Daniela Gavankar

Acum, în această lună, incepe un nou curs ABA.
4 module, 4 luni, 48 de credite
Când cursul te vrea și tu nu poți sa stai deoparte, o grupă nouă face din nou diferența în viața copiilor!
Asta pentru ca tu sa stai mai drept in fața copilului de pe scaunelul din fata ta, nu doar cu iubire pentru copii, dar si cu cunoastere, tehnici validate stiintific si coerenta.
Te invit, indiferent daca esti psiholog, student, educatoare, kinetoterapeut sau asistent social.

Daca ai legatura cu copiii cu autism si vrei sa ii cunosti mai bine si sa ii ajuti mai bine, te invit la curs.
Creditele sunt pentru fiecare psiholog cu drept de libera practica, iar diploma de participare primeste toata lumea.
Cursul are 48 de credite care permit psihologilor cu drept de liberă practica sa se înscrie în Registrul TSA.

Share ❤️

Despre vacanță sau “hai să mergem” și “ne grăbim!”
Când eram copii mergeam cu parintii la mare. Nu-mi amintesc mare lucru, dar stateam intr-un loc, la un hotel si gravitam in jurul lui. Faleza, restaurant, plaja and repeat!

Cand am crescut, si devenisem, evident, perfectionista, eficienta si puternica, am inceput sa-mi planific vacantele.
Intre 30 si 40 de ani, cand sufeream tare de eficienta si importanta, voiam sa bifez tot ce era important (in capul meu) din fiecare oras in care mergeam. Direct de la un obiectul la altul, pe rute gandite, calculate și alergate, ca sa cuprindem tot. TOT. Sa nu pierdem timpul. Ziceai ca la final dădeam cuiva timpul și distantele scoase la proba de viteză.
Toata lumea in ritm si aliniata cu planurile "noastre", cu care unii poate ca fusesera de acord și altii nu, caci altfel, fiecare isi dorea altceva, in alt ritm si in alta directie.

D**a 40 am scazut ritmul si am început sa ma și bucur de vacanta fara sa cad lata de epuizare. Nu mai vreau sa bifez TOTUL, chiar daca merg pentru prima oara intr-un loc. A doua sau a treia ora deja sunt incantata si rasfatata de simturi, imi place sa gust, sa aud, sa simt oamenii, muzica, locurile, mancarea, nu doar sa vad și sa fug in alta parte. Oamenii și relaxare au devenit mai importanți decât fiecare obiectiv turistic la care ajungeam rupți de oboseală.
În viteză acasă și la job, în viteză și în vacanță. Nu se putea altfel. Când ai un sistem nervos în alertă, te porți așa oriunde ai fi!
Vestea bună e ca am terminat de mult cu eficienta si cu listele organizate si bifate. Si atunci am aflat ca exista si vacante vesele, si vacante lenevite.
La tine cm sunt vacantele?
Vesele, tolănite, dansate, relaxate sau încă organizate, tensionate sau alergate?

Iată astăzi si o listă cu câteva lecții importante pe care părinții le pot face cu băieții adolescenți, cu blândețe și încredere!
O să revin și cu lista pentru părinții de fete deși ambele se potrivesc tuturor copiilor!

Acest subiecte se vorbesc de nenumărate ori în casele un există mai multă comunicare decât “ce ai mâncat” și “pune mâna să înveți” acolo unde părintele conștientizează ca acum copiii au nevoie să învețe și alte lucruri decât cele legate de școală.

Iată ce poate fi important acum pentru copiii deveniți adolescenți:
Cum să își aleagă prietenii și unde să își petreacă timpul!
Prietenii sunt cei care te ridică, te coboară și vei fi etichetat în funcție de ei. Spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești. Dacă prietenii tăi beau, înjură, se bat, fumează, vei fi etichetat la fel ca ei chiar dacă nu ai făcut-o tu. Ai grijă în ce grup alegi să fii. Iar tu parinte, fii dispus să îi cunoști prietenii și să îi primești în viața ta daca vrei sa rămâi aproape de ei și să îi cunoști.

Învață să spui NU atunci când lucrurile nu mai sunt potrivite pentru tine. Învață să-ți tragi și prietenul dintr-o situație care poate deveni periculoasă sau infracțională pentru voi. O situație începută ca o glumă îți poate schimba viața dacă nu te oprești la timp.

Stăpânește-ți emoțiile. Să te bați nu e greu dar consecințele îți pot afecta toată viața. Învață să rezolvi din cuvinte sau pleacă. Întreabă-l pe fiul tău dacă știe ce este un cazier și cm îi afectează viața dacă nu mai este curat. Căutați împreună răspunsul.

Cum să își recunoască emoțiile
Vorbește cu adolescentul tău despre furie, frică, tristețe, rușine. Învățați împreună că și băieții au voie să simtă. Tatăl sau mama sunt sursele lui pentru a învăța și să vorbească și să își gestioneze emoțiile: mă simt frustrat, nervos, fără soluții, disperat. Și ce pot să fac acum?

Sportul poate fi salvator pentru adolescenți, direcționează-l către sport, cât de devreme poți. În loc să intre în competiții legate de cine bea mai mult sau câte fete ‘agata’ mai bine să intre în competiții sportive.
Sportul îl ține sănătos, îl disciplinează, îl învață cm poate lupta împreună pentru un trofeu și îl ajută să-și petreacă timpul afară din telefon.

Și dacă tot stă pe telefon, învață-l despre siguranță în online. Și adulții pot fi păcăliți, nu doar copiii. Și băieții, nu doar fetele. Vorbiți deschis despre fraude, înșelăciuni, pentru ca sigur fiecare cunoaștem pe cineva care a fost păcălit și furat. Și ajută-l să înțeleagă ca ceva trimis în online nu mai fi luat niciodată înapoi. O nesăbuită de o clipă poate să dureze apoi o viață.

Învață-l să nu accepte provocări periculoase. Cele mai amuzante provocări pot determina cele mai grave accidente. Învață-l să demonstreze în sport, poate să cânte la un instrument, să își ia aplauzele din alt fel de activități decât cele legate de provocări cu scuterul, substanțe periculoase, droguri etc. Invață-l să aprecieze riscurile!

Despre consimțământ și respect față de corpul și sentimentele altora este nevoie să vorbim cat mai devreme.
Un NU este nu, chiar dacă la început părea ca este DA, și dacă forțezi, nu este doar o greșeală, este hărțuire, sau chiar viol. Dragostea cu de-a sila nu îți poate aduce decât necazuri.
Nu te lăuda cu relațiile tale și rămâi în respect față de fete. Reputația adevărată nu se construiește cu minciuni, glume sau ‘câte ai avut tu’.
Cu cât mai mult te lauzi, cu atât mai mici sunt șansele ca fata visurilor tale să te accepte sau să continue cu tine dacă a afla ca minți sau ca nu respecți fetele.

Învață-l să sune acasă, să scrie ca e OK, nu ca formă de control dar ca semn de grijă față el și respect față de părinți.
Să scrie și ca nu este OK dacă nu este, și să ceară ajutor unui adult. Oricine poate avea nevoie de ajutor la un moment dat și este important să știe ca este în regulă să ceară!

Toată lumea face greșeli, dar modul în care le gestionezi face diferența. Te afunzi în regrete, greșeli și minciuni sau te ridici, repari, muncești, înveți lecția și mergi mai departe.
Când ia o notă mică, pierde la un joc, când învață să facă omletă și nu-I iese din prima, învață-l strategii de a face mai bine, de a avea rezultate mai bune. Învață-l să găsească singur soluții și să le pună în aplicare. Eșecul nu este eșec, este doar un pas intermediar către succes. Învață-l să-și gestioneze frustrările și să meargă mai departe, să-și găsească lecțiile și resursele.

Învață-l să stea cu emoțiile lui fără să îi oferi imediat distragere. Învață și tu ca părinte să stai lângă el când este copleșit de un eșec, o dragoste (ne)împărtășită, fără să îl faci imediat să uite de asta pentru ca “nu e sfârșitul lumii și el oricum are de învățat”. O asemenea situație deschide ocazia către discuții mai profunde și conectare cu adevărat cu copiii.

Dacă ești tată de adolescent învață-l despre onoare, loialitate și respect.
Scoala este baza educației academice, dar la baza vieții lui va sta ce învață acum de la tine, mama sau tatăl lui.

Și poate ca nu știi toate astea pentru ca nu le-a învățat nimeni nici cu tine, dar poate ca e timpul să le înveți tu pentru copilul tău!
Caută pe net:
Cum să îi vorbesc adolescentului meu despre …
Nu evita discuțiile, pregătește-te pentru ele, și nu presupune ca știe, pentru ca … vezi bine, nici tu nu ai toate răspunsurile la vârsta ta!
Dacă ești părinte de băiat, lasă-mi in comentarii cat mai este până la primul buletin și aceste lecții!
Poate ca mai sunt 2 ani sau 4 sau -1 sau -3.
Asta doar ca sa ne dam seama ca astazi e, de multe ori, cel mai bun moment sa începem macar cu un punct de pe această listă sau alta pe care o consideram importantă!

Marea și libertatea de a pleca la mare sau unde vrei tu!
Am plecat, pa, pa! 🌊✨
Pentru mine, există ceva mare, puternic, în imaginea unei femei care pleacă la mare singură sau cu o prietenă. Sau doar cu copiii ei sau pur și simplu cu ea însăși.
Astăzi ni se pare firesc. Ne rezervăm o cameră, ne facem bagajul, urcăm în mașină sau în tren și plecăm. Fără să cerem voie și fără să justificăm, dar mai ales fără să avem nevoie de un însoțitor care să ne legitimeze prezența în lume.
Si nu a fost mereu așa! Și în multe locuri știu ca încă nu e așa…

Doar ca noi putem. În vreme ce, cu doar una sau două generații în urmă, femeile nu aveau această libertate. O femeie singură într-o vacanță stârnea întrebări, suspiciuni sau compasiune. Independența financiară era rară, posibilitățile de călătorie limitate, iar presiunea socială decidea în multe cauți ca e mai bine să stai acasă. Viața unei femei era definită mai degrabă prin relațiile ei: fiica cuiva, soția cuiva, mama cuiva.

Astăzi, milioane de femei își pot construi propriul drum. Pot munci, pot câștiga bani, pot decide unde locuiesc, pe cine iubesc, dacă se căsătoresc sau nu, dacă au copii sau nu. Pot pleca la mare singure pentru că își doresc să audă valurile, nu pentru că cineva le-a invitat.
Și sigur ca nu trăim într-o lume perfectă. Există încă inegalități, enorm de multe discriminări și provocări greu de dus pentru multe femei. Dar merită să ne oprim și să observăm cât de mult s-a schimbat lumea în favoarea libertății feminine.
Copiii au luat vacanță și multe mame au plecat cu ei … undeva. Femeile singure și-au făcut și ele bagajele, nu doar cele care sunt în relații.

Poate că femeia care dansează în club, citește o carte pe șezlong, cea care se plimbă pe mal cu copilul de mână sau cea care privește singură apusul nu se gândește la istorie. Dar libertatea ei este, într-un fel, rezultatul unei istorii lungi. O istorie scrisă de femei care au cerut și au luptat pentru dreptul la educație, la muncă, la vot, la autonomie și la respect.
Eu, când aud sau vad o femeie la mare singură, mă gândesc la libertate și la o generație de femei care poate alege.
Doar ziceam…

Îmi scrie un domn un comentariu într-o zi revoltat, să nu mai vorbesc despre femeile născute în anii 70-80 că "habar nu am cm era viața atunci" . Să nu mai vorbesc din cărți, să trăiesc întâi un pic de viață și apoi să-mi dau cu părerea.

Trecând peste lipsa de eleganta a mesajului, mă gândeam să vă spun că m-am născut în 1978, iarna. Aveam 11 ani la revoluție, deci am cunoscut un pic și cozile, și televizorul alb-negru. Am fost și șoim al patriei și pionier(a). Am făcut teme la lumânare și m-au învelit ai mei cu două plăpumi când nu era căldură. Nu știam ce înseamnă avort dar știam cm părinții își protejează cu furie fetele pentru ca nu cumva să-și bată joc de ele vreun derbedeu.
Am plecat la București, la facultate în 1997, fară să stiu mare lucru despre viață, despre relații, despre oameni.

Poate că așa a fost destinul meu să reușesc și să cresc în ciuda echipamentului emotional precar cu care am pornit în viață.
Am făcut școală după școală, și am înaintat prin viață fară să fiu atentă la mine. Nu era la moda chestia asta cu atenția la nevoile tale, iubirea nici atat.
Am lucrat cu copii cu autism vreo 15 ani, apoi cu mamele lor încă vreo 5 ani, până când a venit pandemia și am închis aceasta etapă.
Crescusem în aceasta profesie de la un master la altul, de la o formare la alta, iubind copiii, până când am ajuns președinta de Asociație, supervizor, profesor universitar asociat, coach, mentor. Aici, am atins cerul cu mana! 😊

Doar că, intre timp, începusem să fiu atentă și la mine. Cumva eram într-o mare contradicție, eu cu mine, neconectata și absentă (fară că macar să stiu asta).

După a murit tatăl meu, cam acum 15 ani, am început să fac terapie. El a murit la 58 de ani, în somn, și asta a fost un soc și o mare lecție pentru mine. Ni se cam putea întâmpla fiecăruia să ni se termine viața mai repede decât la o înaintată și frumoasă bătrânețe.

Și acolo a început schimbarea. Am început să lucrez cu mine, să studiez, să mă formez, să găsesc moduri de a ajunge la mine și la femeia care îmi doream să fiu. Au urmat ani de terapie, programe, grupuri, cautari.
Sa ma accept, sa ma iubesc, sa ii iubesc pe cei din jurul meu, sa diminuez luptele si discursurile din capul meu, critica si controlul, si celelalte mosteniri comuniste ale educatiei din anii de care tot vorbesc.
Am vrut să le arată copiilor mei o altfel de viață și atitudine a femeilor.
Am devenit mamă prima ora la 29 de ani și apoi la 36.
Lucrez cu femei din 2020, programe de dezvoltare personala după ce am participat și eu la nu stiu câte. Îmi place inca să mă descopăr, sunt o exploratoare și o căutătoare a sensului vieții și feminității, a iubirii de sine si, de fapt, a tuturor formelor de iubire.

Mă găsesc și regăsesc în femeile cu care lucrez, când una începe să-și găsească locul sau să-și conștientizeze nevoile corpului, când alta începe să-și înțeleagă povestea cu mama, când mai demontam din credințele limitative despre femei, munca și sacrificiu.
Este minunat că avem contextul care să ne permită asta și că putem citi, asculta și participa la grupuri și programe de dezvoltare personală de orice fel dorim.

Dacă m-ai citit până aici, iți Mulțumesc ♥️
Și te rog să-mi scrii, când a început transformarea ta, și dacă vrei să participi la un program cu mine, cm ți-ar fi mai bine, online sau fizic?
Iti multumesc!

Maria și-a dat astăzi examenul Cambridge!
Emoții și examen pentru ea - fără poză.
Emoții și iubire pentru mine - cu poza!
Thank you, teacher Anca Bulintis ❤️

Super Minds Language Centre va recomand și va iubim!