Liviu Păsat

Dacă nu putem schimba contextul... ce putem schimba?...

Și dacă avem nevoie de un singur obicei mic?

Și dacă stresul repetat nu e doar stres... ci un obicei?
Un obicei pe care corpul nostru îl memorează.

Cum ar fi să putem înlocui obiceiul ăsta cu altul care ne face bine?

Și dacă problema nu e motivația... ci că mergem singuri?

Și dacă cel mai bun exemplu de comunitate... e chiar corpul nostru?

Fiecare parte își face treaba. Fără ego. Fără negociere.
Și dacă am funcționa și noi așa?

Și dacă tot ce facem o singură dată... nu contează?
O cafea cu iubita. Gata, relația e salvată.

O campanie de marketing. Gata, business-ul merge.

O zi la sală. Gata, suntem sănătoși.
Știm că nu funcționează așa, dar tot o facem.

De ce?

Și dacă tot ce trăim nu e realitatea... ci doar povestea pe care ne-o spunem despre ea?
Gândim cm am fost învățați, simțim cm am fost crescuți, facem de cele mai multe ori ce am văzut în jur.

Cum am putea rescrie povestea asta?

Ne place să primim bani cu bucurie. Dar cu ce energie îi dăm?

Și dacă am schimba energia cu care îi lăsăm să plece?

Poate că și asta se exersează.

Și dacă o factură vine cu un mesaj? Și nu e doar ceva care ne ia bani...

Ce-ar fi daca, înainte să o vedem ca pe o problemă, ne-am întreba:

**Ce am primit deja?**

Uneori, doar întrebarea asta schimbă starea din care privim lucrurile.

Și dacă, fără să ne dăm seama, exersăm stresul în fiecare lună?

Apare același declanșator, aceeași emoție, iar corpul învață același răspuns.

Și, la un moment dat, nu mai pare o reacție.
Pare „normal”.

Dar dacă am putea exersa altceva?

Un reminder pentru noi toți: nu tot ce facem astăzi am ales conștient.

Multe gânduri, emoții și reacții le-am învățat înainte să ne dăm seama că învățăm.

Și aici vine partea frumoasă:
dacă le-am învățat, poate le putem și reînvăța altfel.