Psih. Claudia Marinescu

Fii sinceră cu tine pentru o secundă: ai eliminat ultima persoană din viața ta pentru că era „toxică”... sau pentru că începuse să-ți placă de ea și te-ai speriat de atașament?

Uneori, sub masca de femeie dură ascundem doar o fetiță speriată.

Tu unde te afli acum: pui limite sau ridici ziduri?

O femeie cu adevărat sigură pe ea nu stă să repare un om care refuză să crească. Ea vede că granițele nu funcționează, pune limita finală și își vede de drum.

Nu mai folosi limitele ca să-l schimbi pe el. Folosește-le ca să te salvezi pe tine.

Săptămâna asta am auzit din nou un mit care mă doare de fiecare dată: ideea că după o anumită vârstă sau după prea multe eșecuri, e prea târziu să mai schimbi ceva la tine, la relațiile tale sau la viața ta…🧐

Când simți asta, amintește-ți un singur lucru: Nu e prea târziu, este doar inconfortabil. Minții nu-i place schimbarea, oricât de necesară ar fi ea.

Să te schimbi nu înseamnă să ștergi cu buretele tot ce a fost sau să te prefaci că n-ai fost rănită. Nu! Înseamnă doar să nu mai folosești trecutul ca pe o scuză ca să nu trăiești în prezent.

Poți să înveți să pui limite blânde si ferme, atât la 30, cât și la 45, și la 60 de ani. Acum zâmbesc cu gândul la cea mai vârstnică persoana cu care am lucrat pe limite. Avea 73 ani! Iar următoarea , 69 ani. Concluzia? 🙃

Eu îți spun doar atât: Nu ai întârziat nicăieri. Ești exact în momentul în care ai acumulat destulă experiență ca să știi ce NU mai vrei.

Te uiți în oglindă și îți spui că ești puternică pentru că ai învățat, în sfârșit, să spui NU. Că ai terminat-o cu fetița timidă care nu deranja. Îți spui că ai limite.

Dar adevărul e mult mai inconfortabil: e posibil sa te fi “vindecat” atât de tare, încât ai rămas singură.

Te las cu o întrebare inconfortabilă: folosești limitele ca să te protejezi pe tine sau ca să-i pedepsești pe ei, poate, pentru trecutul tău?

Zilele trecute mă gândeam la transformarea asta incredibilă prin care trec femeile. De la fetița cuminte care nu deranja pe nimeni, la extrema cealaltă: femeia dură, imună, care pune ziduri și respinge tot de frică să nu mai fie rănită.

Dar există o a treia etapă. Etapa femeii care a integrat ambele extreme și a făcut lucrurile bine.

Sunt atât de mândră de femeia care a ajuns acolo. Femeia care nu mai caută nod în papură celor din jur doar ca să-și demonstreze superioritatea. Care a făcut pace cu trecutul și nu mai pedepsește prezentul.

Tu unde te afli pe drumul spre a deveni ACEASTǍ femeie?

Oamenii nu îți pot pot citi gândurile... Când îi alungi pe ceilalți doar ca să vezi dacă rămân, cel mai probabil rezultat este că vei rămâne singură.

Nu mai testa iubirea prin respingere. Dacă ai nevoie de cineva, spune-o. Comporta-te ca adultul care ești si arata-i si copilului tau interior cm se poate face.

Dacă nu lași pe nimeni să te ajute, va fi la fel de greu să lași pe cineva să te iubească.

Văd des femei care au reușit pe toate planurile, dar care trăiesc cu o stare continuă de alertă în relații. Au învățat să facă totul singure din dorința de a se proteja...

Când ești mereu pe poziție de autoapărare, nu mai ai spațiu să primești. Iar iubirea cere exact asta: să lași garda jos și să ai încredere că ești în siguranță chiar și atunci când nu controlezi totul.

Puterea ta nu scade când primești sprijin, din contră.

Tu cm reacționezi când partenerul vrea să aibă grijă de tine? Te relaxezi sau preiei imediat controlul?