Smart Life Education

Uite un truc simplu pentru a te apropia de copilul tău și atunci când te va privi să scoată un zâmbet de recunoștință.

În fiecare zi, ori înainte să se trezească, ori când este plecat de acasă, lipește-i pe biroul/patul/ușa lui un bilet de recunoștință.

Îi poți scrie ceva foarte simplu: Mulțumești că exiști!, Mulțumesc că ți-ai spălat farfuria azi!, Mulțumesc că ți-ai făcut patul!, Mulțumesc că zâmbești!, Mulțumesc că ești înțelegător!

Nici nu îți închipui câtă satisfacție va avea copilul tău când va vedea aceste bilețele.

Am observat ceva de-a lungul anilor în care am lucrat cu copii.

În dimineața examenului, ei nu pleacă de acasă doar cu ghiozdanul și cu tot ce au învățat. Ei pleacă și cu starea părintelui.

Dacă acasă este liniște, iau cu ei puțin din acea liniște. Dacă simt teamă, grabă sau tensiune, le iau și pe acestea cu ei.

Copiii sunt mult mai atenți la ceea ce simțim decât la ceea ce le spunem.

De multe ori, în casa unui copil care urmează să susțină un examen, sunt două persoane emoționate: copilul și părintele. Doar că emoțiile lor arată diferit.

Copilul poate simți frică să nu uite ce a învățat, teamă să nu îi dezamăgească pe ceilalți, nesiguranță și presiune. Iar părintele simte îngrijorare, neputință și dorința sinceră de a face ceva care să ajute.

Și tocmai din această dorință apare o capcană. Începem să punem multe întrebări:

- „Ai repetat tot?”

- „Ești sigur?”

- „Ai luat tot ce îți trebuie?”

- „Mai vrei să te verific o dată?”

Le punem din iubire, DAR, uneori, în dimineața examenului, copilul nu mai are nevoie de încă o verificare, ci are nevoie să simtă LINIȘTE.

Are nevoie să audă: „Ai muncit mult. Ai făcut tot ce ai putut. Am încredere în tine.”

Și poate, mai important decât orice, are nevoie să știe că sprijinul și iubirea noastră nu depind de rezultat.

Pentru că, poate peste ani, probabil nu își va aminti subiectele de la examen, dar își va aminti cm s-a simțit în dimineața aceea.

Și acum am o întrebare pentru tine ca părinte: Cum erau pentru voi diminețile examenelor când erați copii? Vă simțeați susținuți, presați sau singuri?

Când îi oferim copilului șansa să exploreze și să învețe prin experiență, îl ajutăm să își construiască încrederea în propriile forțe.

Din astfel de momente mici se nasc cele mai importante lecții.

Copilul tău vorbește cu tine… sau doar îți răspunde?

Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile.

Și observ un lucru care mă pune pe gânduri.

Copiii de astăzi sunt conectați permanent. Au colegi, au grupuri pe WhatsApp, au Instagram, TikTok și Discord.

Dar, în același timp, mulți se simt mai singuri ca niciodată. Și nu mă refer doar la relațiile cu prietenii, ci mă refer și la relația cu părinții.

Uneori, relația dintre părinte și copil începe să se transforme fără să ne dăm seama. Nu mai există conversații. Există doar organizare.

- Te-ai trezit?
- Ai mâncat?
- Ți-ai făcut temele?
- La ce oră vii acasă?

Și atât.

În același timp, la școală, mulți copii depun un efort enorm ca să fie acceptați.

Unii se schimbă ca să placă grupului.

Unii tac de frică să nu fie judecați.

Unii spun „da” la orice doar ca să nu rămână singuri.

Iar acasă, de multe ori, nu povestesc nimic.

Nu pentru că nu vor, ci doar pentru că s-au obișnuit să creadă că trebuie să se descurce singuri.

Și cred că aici este una dintre cele mai mari provocări ale copilăriei de astăzi, lipsa relațiilor autentice.

Pentru că, indiferent cât de inteligent va deveni un copil, viața lui va fi construită în jurul oamenilor.

Iar felul în care vorbește cu părinții, cu colegii și cu prietenii îi va influența enorm viitorul.

Unde credeți că întâmpină copiii cele mai mari dificultăți astăzi?

În relația cu părinții?

Cu colegii de la școală?

Sau cu prietenii?

Scrie-mi în comentarii, chiar sunt curios cm vedeți voi lucrurile ca părinți.

Nu îi faci viața mai bună copilului dacă nu are responsabilități, ci din contră, creezi un adult ignorant și iresponsabil.

Indiferent de nivelul de bunăstare pe care îl ai, un copil are niște responsabilități care sunt doar ale lui: patul în care doarme, ordinea din camera lui, din haine și dulapuri, temele și trezitul de dimineață ca să ajungă la școală, să-și pună și să să-și strângă masa după el. Lasă-l se le facă.

Construiește un adult implicat și responsabil.

Legat de anturaj, fumat, alcool și droguri am observat un lucru foarte important printre copiii cu care lucrez.

COPIII CARE SUNT APROPIAȚI DE PĂRINȚI AU MULT MAI PUȚINE ȘANSE SĂ CONSUME ANUMITE SUBSTANȚE ȘI SE FERESC DE ELE.

Copiii care se ceartă cu părinții des, care nu găsesc sprijin și înțelegere în familie, ajung să găsească sprijin în anturaje de la școală sau din spatele blocului, iar mai apoi sunt introduși în lumea țigărilor, alcoolului și chiar a drogurilor.

Așa că, dacă vrei ca al tău copil să stea deoparte de țigări, alcool, droguri fii aproape de copilul tău, intră în universul lui, arată-i empatie și înțelegere, NU îl critica continuu considerând că doar tu ai dreptate.

Ce faci după examen, indiferent de rezultat?

Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile.

În perioada asta, mulți părinți cred că examenul este momentul cel mai important.

Eu cred că reacția de după examen este la fel de importantă. Pentru că examenul durează câteva ore, dar ceea ce învață copilul despre el însuși din experiența asta poate rămâne ani de zile.

Am văzut copii care au ieșit din examen și au spus:

– „Cred că am greșit.”
– „Puteam mai mult.”
– „Nu știu dacă a fost bine.”

Și primul lucru pe care l-au auzit a fost:

– „Dar la exercițiul 3 ce ai făcut?”
– „Cât crezi că iei?”
– „Ți-am spus eu să repeți capitolul acela.”

În acel moment, copilul nu mai aude sprijin. Aude evaluare.

După un examen, majoritatea copiilor nu au nevoie de analiză, ci au nevoie să respire.

Au nevoie să simtă că valoarea lor nu depinde de cm cred ei că s-au descurcat în acele câteva ore.

Rezultatul va veni oricum, dar copilul tău are nevoie de tine acum.

Uneori, cea mai bună reacție este una foarte simplă: „Mă bucur că ai terminat. Sunt mândru de tine pentru efortul depus.”

Atât.

Fără interogatoriu, fără concluzii, fără predici.

Pentru că un examen măsoară cunoștințe, nu măsoară caracterul, valoarea sau viitorul unui copil.

Și acum vreau să-mi răspunzi la o întrebare: care este primul lucru pe care îl spui copilului tău când iese dintr-un examen?

Scrie-mi în comentarii. Chiar sunt curios cm vedeți voi momentul acesta ca părinți.

Ce se întâmplă atunci când copiii se simt cu adevărat ascultați, înțeleși și susținuți?

La cursul „Trezește EROUL din tine!”, ei ajung uneori timizi sau nesiguri, iar la final pleacă mai zâmbitori, mai încrezători și cu mai multă energie.

Învață să se exprime liber, să aibă încredere în ei și să descopere că sunt capabili de mult mai mult decât credeau.

Este un spațiu în care cresc firesc, din interior spre exterior.