Editura Cununi de stele

Pe 21 mai, Arghezi venea pe lume într-un 1880. Peste 100 de ani Didi- Amita Bhose - avea să-l tălmăcească în bengali.

Bujori pentru Didi - Amita Bhose . În Libraria AGIR - Carti Tehnice Didi primește mereu flori de la cele două doamne librar - Mihaela Alina și Mona Mihai . Un gest de prețuire și dragoste.
Cărțile- steluțe pot fi comandate și online însă vă recomand să pășiți în librăria aceasta mică spațial însă unde două doamne librar te întâmpină cu respect, cunoaștere, bucuria de a împărtăși frumusețea lumii cărților.

„E ora 7 dimineața, am dormit trei ore însă surescitarea ține departe oboseala. Nu-mi desfac bagajul căci trebuie să mă mut dacă vreau să dorm noaptea. Voi lăsa porumbeii în pace, e locul lor, eu am năvălit peste ei. Așa-i vor spune directorului ICCR Kolkata pe care-l voi cunoaște pe la ora 15, când mă voi prezenta cu câteva cărți ale lui Didi. Că nu doresc să-i tulbur și că-l rog să-mi permită să mă mut în camera numărul 2. La ora aceasta matinală - 7-8 - în sediu se află numai personalul de pază și cel de curățenie. Cei mai mulți sunt din vechea gardă și ne bucurăm de revedere. Aparent nimic nu e schimbat. Tagore e la locul lui, cele două statui Durga la fel, Nataraja la fel, sus pe scări. Copacii din curte, trandafirii japonezi. ”

continuarea... pe blog, în linkul din primul comentariu.
În afara lumii cunoscute

Astăzi suntem pe drum. Spre Calcutta lui Didi - Amita Bhose

Căci, așa cm am zis, voi publica pe blog cea de-a doua parte a călătoriei mele în Calcutta. Sper să mă însoțiți și voi.

Găsim drumul în linkul din primul comentariu/

De azi am început să prind în rânduri călătoria din februarie-martie în orașul lui Didi - Amita Bhose. Mi-am luat răgazul de a-mi cerne gândurile, simțămintele și de azi călătorim împreună, dacă doriți.
De data asta le voi așeza pe blog - nu știu de se va întâmpla zilnic. Vă invit să-mi fiți alături în Calcutta și să-i cunoașteți locurile și oamenii - în linkul din primul comentariu, după cm dorește musiu facebook

Dedic luna mai lui Tagore și lui Didi - Amita Bhose , 7 mai 1961 fiind ziua când a venit Tagore pe lume. Didi i-a tradus opera din bengali în română și am împletit cu bucurie aceste tălmăciri în Cununi de Stele - Editura Cununi de stele.

„În copilărie nu am cunoscut nici un lux. În mare, viața de atunci era mult mai simplă decât cea de azi. Dacă zilele de astăzi ar fi știut cu câte obiecte simple se putea trăi decent pe atunci s-ar fi rușinat să recunoască orice legătură cu acele zile. Simplitatea caracteriza acele vremuri, iar pe deasupra, în casa noastră nu exista obiceiul neplăcut de a-i răsfăța pe băieți.
Ce-i drept, răsfățul este o distracție a celor mari; pentru copii nu există nici un deranj mai mare. Noi, băieții, eram supuși administrației servitorilor. Pentru a-și simplifica munca, ei ne opreau orice mișcare în afara casei. Oricât de stricte ar fi fost interdicțiile acelea, lipsa de răsfăț ne dădea o mare libertate. Ne asigura libertatea minții. Grijile exagerate de mâncare și de îmbrăcăminte nu se îngrămădeau pe noi. Hrana noastră nici nu mirosea a lux. Aveam atât de puține haine încât mă jenez să prezint inventarul lor copiilor de acum. Nu am purtat șosete înainte de zece ani. Iarna ne ajungea o cămașă de bumbac deasupra unei alte cămăși de bumbac. Niciodată nu ne-am crezut nenorociți din cauza aceasta. Doar ne părea rău când Neyamat Khalifa, croitorul casei noastre, nu credea necesar să facă risipă de material, punând buzunare hainelor noastre. Fiindcă nu există nici un băiat, oricât de sărac ar fi, care să n-aibă un bun mobil pentru a fi ținut în buzunar. Grație cerului, nu se observa mare diferență între avuțiile unui copil bogat și ale unuia sărac. Exista câte o pereche de papuci pentru fiecare băiat din casa noastră dar ea nu se afla acolo unde se aflau și picioarele. La
fiecare pas trânteam papucii mai înainte; mersul papucilor îl depășea pe cel al picioarelor atât de mult, încât rostul încălțămintei se zădărnicea la fiecare pas. Viața, portul, mâncărurile, plimbările, distracțiile și discuțiile celor mari ne erau prea îndepărtate. Le cunoșteam vag, dar ele ne-au fost peste mână. În zilele de azi, a dispărut distanța dintre cei mari și cei mici. Copiii de astăzi nu sunt împiedicați de nimic și ei găsesc de toate fără să ceară. Noi n-am găsit nimic cu ușurință. Chiar și fleacurile ne-au fost inaccesibile. Doar speram să le avem cândva, când vom crește, și le lăsam în custodia viitorului îndepărtat. Ca rezultat, ne bucuram pe deplin de acel puțin pe care-l găseam. Aceste bucurii au fost ca niște fructe din care nu aruncam nici măcar coaja sau sâmburele. Mă uit la copiii din familiile înstărite de acum. Deoarece găsesc totul foarte ușor, doar mușcă din fructele bucuriei și le azvârl. Multe lucruri din lumea lor se risipesc.”

Tălmăcire din bengali de Didi - Amita Bhose

Pe 7 mai 1861 venea pe lume Rabindranath Tagore - Profetul Indiei, cm l- au numit europenii.
Prima sa piesă de teatru - de fapt o dramă dansată, după model englez, căci familia îl trimisese la studii de drept în Anglia însă el se întorsese fără diplomă însă cu preocupări artistice- a fost Valmiki pratibha, legenda unui tâlhar care s- a căit și a primit inspirația divină, devenind autorul Ramayanei.
Piesa a fost jucată pe scena casei părintești de la Jorasanko, Tagore interpretându- l pe tâlhar, alături de el jucând și două dintre nepoatele sale.
Pe coperta este Tagore îmbrăcat în tâlhar, o fotografie din 1881 și acest portret se regăsește cam prin toată Calcutta. La Rabindra Sadan, de pildă, centru cultural.
Tălmăcirea din bengali este realizată de Didi - Amita Bhose , Tagore și- a renegat această primă piesă de teatru însă până la urmă a zis că nu se pune de- a curmezișul memoriei posterității.

Poate când se mai potolește nebunia cu războiul facem un mic grup și pornim spre Calcutta lui Didi. Toamnă târzie. Calcutta nu e pe harta turistică deși e capitala culturală a Indiei, cu oameni calzi și multe locuri pe care să le pui în suflet.

Știați că Eminescu a fost primul traducător român din limba sanscrită, limba zeilor?