Prof. Mirabela Oană - Teorie Solfegiu Dicteu

Cântecul de acasă - începutul educației muzicale

Ultimul articol pe care l-am postat pe această pagină a fost un rămas bun temporar de la activitatea muzicală în favoarea timpului dedicat mămiciei. Cu toate acestea, de când am devenit mamă, am descoperit că muzica nu e doar parte din profesia mea, ci este respirația fiecărei zile alături de fetițele mele, iar activitatea muzicală nu a fost de fapt niciodată suspendată.

Primele lecții de muzică ale fetițelor nu au venit dintr-o carte de teorie (deși amândouă au "asistat" la suficiente ore de teoria muzicii în timpul sarcinii cât să poată susține admiterea la Conservator 😅), ci din lucrurile cele mai firești: un cântecel de leagăn fredonat în brațe, ritmul pașilor prin cameră, vibrația vocii care le liniștește atunci când plâng. Așadar muzica nu începe atunci când un copil ia contact cu un profesor, ci mult mai devreme, acasă, în intimitatea familiei.

În primele luni, fiecare sunet, fiecare melodie inventată pe loc devine pentru copil un punct de sprijin, o formă de învățare și, mai ales, o dovadă de iubire. Dincolo de emoție, știu că aceste momente le dezvoltă atenția, memoria, coordonarea și chiar limbajul. Un copil expus la cântec și ritm devine mai receptiv la nuanțe, mai sensibil la cuvânt și mai curajos să se exprime.

Am observat că acum, la vârstele fetițelor mele, muzica joacă roluri diferite, dar la fel de esențiale. Pentru cea mică, de un an și patru luni, muzica este mai ales explorare și liniște: o ajută să își regleze emoțiile, să recunoască ritmuri, să imite sunete. Ea învață lumea prin vibrație, prin bătăile palmelor, prin silabe cântate. În schimb, pentru cea mare, care se apropie de patru ani, muzica a devenit deja joc și expresie. Ea reușește să cânte fragmente întregi, să țină ritmul, să danseze și să se bucure împreună cu ceilalți. Pentru ea, cântecul este și o formă de socializare, o modalitate de a-și exprima personalitatea și de a-și construi încrederea în sine.

Îmi dau seama că nu e nevoie de instrumente sofisticate sau de o voce perfectă. Muzica din primii ani se naște din firescul vieții: dintr-un cântecel inventat în bucătărie, dintr-o rimă jucăușă spusă pe drum, dintr-un dans stângaci în sufragerie. Toate acestea sunt experiențe care hrănesc emoția, imaginația și încrederea copiilor.

Pentru mine, cel mai important este că prin muzică se simt iubite și în siguranță. O melodie de seară devine ritual de liniștire, iar o cântare veselă în drum spre parc transformă ziua într-o joacă. În astfel de momente, educația muzicală nu e despre note și partituri, ci despre cm învață să asculte, să repete, să creeze și să se bucure.

Cred cu toată inima că primii pași în educația muzicală se fac acasă, cu naturalețe și cu dragoste. Mai târziu vor învăța tehnică, poate vor descoperi un instrument. Dar dacă în acești ani mici învață că muzica e căldură și bucurie, atunci educația lor muzicală a început deja în cel mai frumos mod posibil.

Așadar nu vă fie teamă să vă învăluiți copiii în muzică, chiar dacă nu sunteți muzicieni. Cântați-le cu vocea voastră, oricât de imperfectă vi se pare, dansați cu ei prin casă, bateți ritmul cu palmele pe masă, inventați rime haioase pe loc. Copiii nu caută perfecțiunea, ci vibrația, emoția și apropierea. Muzica îi face să se simtă iubiți și în siguranță, dar în același timp le deschide mintea, imaginația și inima. Iar cel mai frumos este că, odată cu ei, redescoperim și noi, ca părinți, bucuria simplă și autentică a muzicii.

Dar voi? Cum vă învăluiți copiii în muzică, în viața de zi cu zi?

A trecut foarte mult timp de la ultima postare pe această pagină, așadar revin cu câteva informații de actualitate. A fost o perioadă plină de activități muzicale, dar și cu un program încărcat, în urmă cu doi ani devenind proaspăta mămică a unei fetițe minunate. Împletirea celor două laturi, personale și profesionale, a avut multe provocări, dar m-am bucurat de sprijinul necondiționat al familiei și al celor apropiați, lucru pentru care îmi exprim profunda recunoștință.

Iată deci ultimele noutăți profesionale:

Alături de activitățile pedagogice pe care le susțin cu mare drag la Școala Gimnazială de Arte Nr. 5 ca profesor de Teorie Solfegiu Dicteu, începând cu luna ianuarie 2023 am avut bucuria de a reveni pe scenă în calitate de interpret, inițial ca membră a Corului Academic Radio, iar din luna iunie 2023 ca membră a Corului Academic al Filarmonicii "George Enescu" din București. În postura de muzician nu există împlinire mai mare decât să pot îmbina cele două pasiuni care mi-au croit parcursul profesional: teoria muzicii și cântul coral.

Vara anului trecut a venit și cu o veste bună la puterea a patra: rezultatele frumoase obținute la admiterea la Conservator de către 4 dintre învățăceii pe care am avut privilegiul să îi îndrum la Teoria muzicii: 3 studenți admiși la Universitatea Națională de Muzică din București și o studentă admisă la Academia Națională de Muzică "Gh. Dima" din Cluj, toți la forma de învățământ la zi, acum boboci la final de prim an de studiu universitar.

Anul 2024 a debutat cu rezultatele extraordinare ale micilor muzicieni pe care îi pregătesc la disciplina Teorie Solfegiu Dicteu prin participarea lor la Concursul Național "Ion Dumitrescu" din București, respectiv 5 premii 1 și un premiu 3, dar și două premii la Concursul Regional "Margareta Sterian" din Buzău (un premiu 2 și un premiu 3).

Tot acest început de an m-a ținut ocupată și cu câteva cursuri de perfecționare pedagogică: "Strategii moderne și competitive de predare a disciplinei teoria muzicii", "Coaching în procesul de predare-învățare-evaluare în context blended-learning", "Dezvoltarea competențelor digitale transdisciplinare pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar" și alte câteva participări la conferințe online cu tematică pedagogică.

Însă vestea cea mai importantă este că de câteva săptămâni am suspendat activitatea profesională pentru a mă/ne putea pregăti de sosirea unui nou membru al familiei (bebe 2), așadar pagina aceasta va rămâne inactivă pentru o perioadă.

Vă mulțumesc tuturor că ați fost și îmi sunteți mereu aproape! Nu ne luăm rămas bun, ci ne spunem doar "Pe curând"! Să aveți parte de experiențe muzicale memorabile și să ne revedem cu bine curând! Sărbători cu pace și bucurii tuturor!

Sărbători fericite tuturor! 🎶🎶🎶

Solfegiul la prima vedere este una dintre cele frecvente probe de examen fie pentru confirmarea nivelului de studiu, fie pentru admiterea către un ciclu superior de învățământ, fie pentru acceptarea în sfera de activitate profesională muzicală etc. Atât în școlile cu profil non-muzical, cât și în liceele vocaționale, elevii sunt învățați să solfegieze, însă realitatea este că nu mulți sunt cei care reușesc să se descurce cu ușurință la solfegiu (mai multe despre motivul pentru care se întâmplă acest lucru găsiți în acest articol:

https://www.facebook.com/108771054933919/posts/117531154057909/).

Așadar... cm citim un solfegiu la prima vedere? Înainte de a vorbi despre acest lucru, trebuie să ținem cont de timpul alocat pentru citire/studiu și circumstanțele de pregătire. Indiferent dacă vorbim de situații în care nu există presiune a timpului sau suntem constrânși să ne încadrăm într-un anumit interval de timp, este important să dozăm și să organizăm timpul alocat cât mai bine și mai echilibrat.

Care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgem atunci când cântăm un solfegiu la prima vedere? Iată ce trebuie să faceți:
- pornind de la armură și nota cu care se încheie solfegiul, stabilim tonalitatea solfegiului;
- luând ca etalon sunetul "la", facem acordajul tonalității în care ne aflăm (de preferat acordajul ce are la bază cadența perfect compusă, însă sunt corecte în egală măsură și alte formule melodice de acordaj);
- observăm în ce metrică este scris solfegiul și urmărim dacă sunt schimbări de măsură pe parcurs și/sau schimbări de chei;
- în funcție de valorile ritmice cele mai mici din solfegiu, alegem un tempo potrivit de execuție pe care îl vom menține constant până la finalul lecturii muzicale;
- ne asigurăm că avem tonul corect cu care începem solfegiul, tactăm o măsură liberă (pentru stabilirea tempo-ului) și pornim la "drum";
- lectura muzicală se va face integral de la început până la sfârșitul solfegiului, chiar dacă vor exista pasaje dificile pe parcurs ce necesită o atenție mai mare la studiu;
- blocajul melodic se rezolvă prin parcurgerea intervalelor complicate în una din următoarele variante:
1. pe "scări" (mers treptat de la un sunet al intervalului la celălalt);
2. prin mers armonic (acord) - acolo unde este cazul - până la cel de-al doilea sunet al intervalului;
3. prin răsturnarea sunetului dificil la octava superioară sau inferioară - de obicei se aplică la salturile intervalice mari;
4. prin raportarea la tonică și mers treptat de la tonică până la nota dificilă a intervalului;
5. prin intonarea intervalului natural (fără alterații) și ulterior adăugarea alterațiilor - în cazul intervalelor cu cromatisme.
- pasajele ritmice se lucrează rar, fie sub formă de solfegiu parlat, fie solfegiu cântat cu desfășurarea formulelor (acolo unde este cazul) sau cu divizarea valorilor, în funcție de scriitura ritmică; atunci când ritmul este clarificat, se redau formulele în scriitura concentrată și se reia pasajul în tempo-ul ales inițial;
- după parcurgerea completă a solfegiului, se identifică pasajele dificile și se studiază fragmentele după principiile menționate anterior; când un pasaj este rezolvat, se cântă fragmentul cu legătură (se reia pasajul cu o măsură înainte) pentru a asigura continuitatea solfegiului;
- în mod excepțional, dacă situația permite, ne putem ajuta de pian (sau alte instrumente) pentru verificarea tonului pe parcursul solfegiului sau la finalul acestuia;
- dacă există indicații de dinamică, vom introduce nuanțele scrise și elementele de expresie prezente încă de la prima descifrare a solfegiului, iar în cazul indicațiilor de agogică, vom verifica trecerea corectă de la un tempo la altul pe măsură ce acestea apar în textul muzical;
- în funcție de timpul alocat pentru citirea la prima vedere, vom parcurge solfegiul de mai multe ori până vom obține un cânt cursiv;
- odată cu finalizarea pregătirii solfegiului, vom alege un tempo potrivit, vom urmări toate elementele de scriitură muzicală și de expresie și vom cânta solfegiul având mereu privirea îndreptată către notele care urmează;
- la fel de importantă ca și corectitudinea ritmico-melodică a solfegiului este interpretarea, finalizarea pregătirii solfegiului fiind marcată de cântul expresiv și cantabil ce urmărește construcția frazelor și a textului muzical.

Care este tehnica voastră de citire la prima vedere a unui solfegiu? Cum rezolvați pasajele muzicale dificile? Ce experiențe de concurs/examen aveți cu solfegiul la prima vedere?

În urmă cu câțiva ani am avut bucuria de a colabora cu Maestrul Valentin Budilevschi și Corul Radio Moldova din Chișinău alături de care am înregistrat câteva piese românești religioase, dar și folclorice pentru cor și solo. Recent Maestrul Budilevschi a publicat pe canalul de Youtube una dintre lucrări - doina "Duce-m-aș și tot m-aș duce" (cântată de subsemnata) urmată de armonizarea corală a unui cântec popular românesc - ambele în aranjamentul compozitorului Emil Monția. Astăzi îmi face plăcere să împărtășesc cu voi această înregistrare, mulțumindu-i pe această cale Maestrului Budilevschi pentru colaborare. Gânduri bune și audiție plăcută!

320. Corul Moldova - Duce-m-aș.. Emil Monția.Solo: Mirabela Oană Dirijor: Valentin Budilevschi.

Pentru cei care nu cunosc activitatea mea de scenă, îmi face plăcere să împărtășesc cu voi o înregistrare mai veche dintr-un concert susținut în urmă cu câțiva ani pe scena Filarmonicii ieșene alături de prietenii și colegii mei din corala "Vox Art'IS" dirijată de Bogdan Cojocaru. Este o piesă de suflet din repertoriul rusesc, tradusă și adaptată în limba română, piesă în care cânt în calitate de solistă. În perioada aceea vocea era încă în plin proces de maturizare (începusem deja de câțiva ani buni studiul "profesionist" al vocii), însă înregistrarea îmi este tare dragă pentru că de fiecare dată când ascult această piesă, retrăiesc emoțiile și bucuria acelui concert, fiind una dintre multele serate muzicale care pur și simplu rămân întipărite în suflet. Și dacă "judec" experiența din prisma profesorului de Teorie Solfegiu Dicteu, realizez încă o dată importanța studierii teoriei muzicii - ea este cheia și alfabetul a tot ceea ce înseamnă muzica.

Corala Vox Art'Is - Sa se indrepteze ruga mea (P. G. Cesnokov) P. G. Cesnokov - Sa se indrepteze ruga mea Corala Vox Art'Is Dirijor: Bogdan Cojocaru Solista: Mirabela Castillo Inregistrare din Concertul coral de Past...

Ca profesor și muzician, atunci când cunosc persoane noi care au o sferă diferită de activitate decât cea artistică, deseori întreb despre experiențele muzicale din tinerețe și cu surprindere primesc răspunsuri care cuprind sintagme precum "nu am voce", "nu sunt bun la muzică", "nu am ureche muzicală", "sunt afon" etc. Atunci când cer mai multe detalii despre modalitatea în care a fost pus "diagnosticul", îmi dau seama că aceste persoane au avut parte de experiențe pedagogice necalitative care pur și simplu le-au inhibat deschiderea către muzică și uneori chiar către artă în general. Când întâmpin astfel de situații, propun un joc cu exerciții vocale prin care încercăm să aflăm dacă "diagnosticul" a fost pus corect, să vedem ce ambitus și ce voce are persoana în cauză, verificând astfel auzul muzical, capacitatea de reproducere a sunetelor și calitatea vocii. Până acum am constatat de fiecare dată că "diagnosticul" a fost pus greșit, cele trei aspecte menționate anterior fiind prezente în diferite grade de dezvoltare, dar niciodată absente. Așa cm afirmă și specialiștii, nu există persoane afone, ci doar persoane a căror aptitudini muzicale necesită pur și simplu mai mult antrenament. Desigur, unii oameni au o facilitate înnăscută în ceea ce privește auzul muzical și / sau în ceea ce privește calitatea vocii. Dar muzica și educația muzicală este o disciplină de care oricine trebuie să beneficieze și să se bucure, indiferent de gradul de "înzestrare muzicală" al învățăcelului, studiul acesteia fiind un ingredient esențial pentru dezvoltarea armonioasă a individului, pentru stimularea sensibilității artistice, dar și dezvoltarea cognitivă, pentru potențarea creativității și a memoriei etc. Indiferent dacă studiul muzicii se face la nivel de începător sau avansat, la vârstă mică sau într-o etapă de maturitate, incursiunea în lumea muzicii trebuie efectuată cu mare responsabilitate din partea profesorului. Așadar.. care a fost experiența voastră în ceea ce privește studiul muzicii?

Sărbători fericite cu pace, bucurii și multă muzică de calitate! 🎄🎵🥳

Învățământul online a devenit o realitate a zilelor noastre. Dacă inițial această formă de studiu era aplicată doar în anumite domenii și se plia pe situații specifice, acum susținerea cursurilor online s-a adaptat în aproape toate domeniile. Fie că dorești să înveți o limbă străină, fie vrei să îți completezi cunoștințele de matematică, fizică sau chimie, fie optezi să îți îmbunătățești aptitudinile artistice sau sportive, mediul online a facilitat accesul la învățământ prin adaptarea tehnologiei la cerințele actuale. Deși încă nu a fost atins potențialul maxim al tehnicii, fenomenul învățământului online a luat amploare și continuă să se dezvolte.

Atunci când vorbim de Teoria muzicii / Teorie Solfegiu Dicteu, cursurile online de tip sincron sunt încă o realitate de dată recentă, iar opțiunea nu este îmbrățișată cu entuziasm de toți pedagogii, partea tehnică neputând încă recrea în totalitate condițiile necesare cursurilor în format fizic. În postura de profesor am trecut prin aceeași fază de reticență față de eficiența sistemului de învățământ online, însă pe măsură ce am explorat această ipostază de lucru, am descoperit și latura pozitivă a sistemului.

Dar înainte să vorbim despre avantajele și dezavantajele cursurilor de teorie muzicală în format online, haideți să vedem care sunt elementele tehnice necesare pentru desfășurarea lecțiilor în spațiul virtual. În primul rând avem nevoie de o bună conexiune la internet, un dispozitiv electronic viabil, sistem audio / video eficient, un spațiu de lucru liniștit. Atunci când aceste condiții sunt îndeplinite, vom alege o platformă virtuală pentru a găzdui întâlnirea profesor – elev / student. În acest sens putem opta pentru diferite variante, însă trebuie să ținem cont de eficacitatea sistemului de sunet pentru a nu întâmpina dificultăți tehnice pe parcursul interacțiunii profesor – elev / student. Odată aleasă platforma, creăm un eveniment, ne conectăm și cursul poate începe.

Ca profesor de Teorie Solfegiu Dicteu, trebuie să te asiguri că dispui în spațiul de lucru de pian, tablă, tabletă grafică, planșe, cărți / manuale / culegeri în format electronic și alte materiale didactice pe care le folosești la curs. Ca elev / student, trebuie să ai un spațiu de studiu confortabil și să ai materialele de lucru pregătite.

Dacă sunt întrunite atât elementele tehnice, cât și cele didactice, haideți să vedem care sunt avantajele / dezavantajele educației online de tip sincron la Teorie Solfegiu Dicteu:
- sunt favorizate în special lecțiile de tip „one to one”, sincronizarea sunetului pentru studiul de grup (la solfegiu) fiind mai dificil de obținut;
- stimularea creativității profesorului prin necesitatea de a descoperi metode noi și cât mai interesante de lucru;
- dobândirea unei mai bune autonomii a elevului / studentului prin responsabilizarea acestuia în sarcinile pe care le are de îndeplinit în educația online;
- flexibilitatea programului și o mai bună manageriere a timpului profesorului, dar și a elevului / studentului pentru lecțiile online;
- mobilitatea lecțiilor, spațiul online oferind libertatea de a te conecta din orice colț al lumii, fie că ești acasă, la bibliotecă, la un prieten sau ești plecat într-o călătorie;
- dobândirea unor noi abilități tehnice prin utilizarea celor mai inovative metode de lucru virtual: tabla tradițională poate fi înlocuită de tabla virtuală; pot fi inserate programe de scriere / redare muzicală pentru unele exerciții de auz etc.

Există și alternative pentru educația muzicală asincron (de tip autodidact), spațiul cibernetic oferind o variată gamă de produse cu conținut educativ: de la jocuri muzicale, acompaniamente instrumentale sau orchestrale, cursuri virtuale pentru studiul diferitelor instrumente, lecții și studii muzicologice, la aplicații de învațare a solfegiului etc. Toate aceste produse educative sunt utile și binevenite atunci când sunt folosite într-o deplină cunoaștere și având o bună autoevaluare a persoanei care le folosește. Cu toate acestea, educația muzicală cea mai eficientă este cea de tip sincron, fiind necesară verificarea corectitudinii îndeplinirii sarcinilor de lucru din partea unui profesor și îndrumarea acestuia în formarea de deprinderi muzicale ale elevului / studentului.

Exercițiile de educare a auzului, de citire și scriere muzicală și de formare de deprinderi nu sunt condiționate de modalitatea de desfășurare a lecțiilor online / fizic, cele două sisteme de lucru fiind eficiente în egală măsură. Acest articol nu este o pledoarie pentru renunțarea la interacțiunea „tradițională” profesor / elev, ci este mai degrabă o expunere a descoperirii personale în ceea ce privește școala online în realitatea pandemică a zilelor noastre. Care este experiența voastră în ceea ce privește educația online de tip sincron?

În timpul activității de scenă am întâlnit frecvent cântăreți care aveau / au un raport dificil cu teoria muzicii. Citirea solfegiului la prima vedere este una dintre cele mai importante cerințe nu numai pentru cântărețul solist, dar și pentru cântărețul de cor. Deși solistul poate „ascunde” o citire muzicală deficitară, primând calitatea și tehnica vocală, cantitatea de muzică pe care acesta o are constant de parcurs sau de studiat îi va face munca mult mai dificilă în absența unor bune abilități de solfegiere. Pentru cântărețul de cor citirea muzicală la prima vedere este una dintre cerințele cheie la orice audiție, dar și la repetiții, munca sa constând nu numai în parcurgerea și învățarea liniei melodice proprii, ci și raportarea acesteia în contextul ansamblului coral. Deși citirea la prima vedere este o abilitate importantă pentru activitatea cântărețului, am constatat deseori că mulți dintre aceștia au probleme semnificative la solfegierea textului muzical.

Diversitatea repertoriului muzical scoate frecvent cântărețul din zona de comfort și îl aduce în fața unui text muzical dificil de înțeles, de parcurs sau de studiat. În alte cazuri, chiar și în fața unui repertoriu accesibil, simpla sincronizare a liniei melodice cu acompaniamentul sau cu celelalte voci ale ansamblului îl pune pe acesta în dificultate. În aceste situații cântărețul este obligat să aloce mult mai mult timp pentru un studiu care va deveni frustrant și stresant, deseori învățarea făcându-se după ureche.

Care este cauza acestui fenomen? Cauza principală și cea mai întâlnită este începerea tardivă a studiului muzicii și a educării vocii. Mulți dintre viitorii cântăreți încep educarea vocii în perioada liceului sau a conservatorului, alteori chiar și mai târziu. Deși odată cu antrenarea vocii parcurg studii muzicale de specialitate care includ și teoria muzicii, lipsa unei baze solide și a unui sistem care să îi ajute să se integreze la cursurile de teoria muzicii alături de ceilalți elevi / studenți cu mai mulți ani de pregătire muzicală, lasă lacune. Evident, există și cazuri fericite în care cântărețul începe studierea muzicii de la o vârstă fragedă, bazele teoriei muzicii fiind puse odată cu studiul unui instrument, ulterior schimbând parcursul muzical de la instrument la voce.

Alte cauze pot fi: incongruența profesor – elev / student, lipsa unui studiu consecvent sau studiul deficitar la disciplina Teoria Muzicii, necesitatea unui timp mai mare de lucru pentru educarea auzului ce nu poate fi alocat în timpul cursurilor de grup etc.

Ce este de făcut? Recomandarea specialiștilor este parcurgerea sistematică și consecventă, sub îndrumarea unui profesor, a educării muzicale prin exerciții de auz, exerciții melodice și ritmice, dicteuri și solfegii, fără a sări nici o etapă. Mulți dintre cântăreți, conștienți de problemele de citire muzicală pe care le au, sunt în căutarea unei soluții ușoare, aproape magice, de solfegiere. Această magie poate fi dobândită doar printr-o muncă constantă și temeinică din partea cântărețului. În acest fel memoria muzicală se dezvoltă progresiv și firesc, în timp dobândindu-se nu doar bune abilități de solfegiere, ci și completarea cunoștințelor muzicale din alte ramuri ale muzicii. Educarea auzului este posibilă la orice vârstă, totul depinde de timpul alocat și de calitatea efortului făcut în acest sens.

Care este relația voastră cu Teoria muzicii? Ce experiențe ați avut / aveți cu Teoria muzicii?