Art Therapy cu Nadia

Mâine, pentru mulți copii, este ziua unui examen.
Poate că în această seară își repetă ultimele lecții, poate că nu reușesc să adoarmă, poate că simt în piept o teamă pe care nu știu încă să o numească. Pentru ei, examenul pare uriaș. Pare că de el depinde totul.

Dragi părinți, înainte de orice rezultat, înainte de orice notă, înainte de orice comparație, vă invit să vă amintiți un lucru esențial: copilul vostru valorează infinit mai mult decât performanța lui de mâine.
Nicio notă nu poate măsura bunătatea unui copil. Niciun examen nu poate cuprinde sensibilitatea, curajul, creativitatea, efortul, lacrimile sau speranțele lui.
Da, presiunea este mare. Da, emoțiile sunt reale. Dar ceea ce va rămâne cu adevărat în sufletul copilului nu este nota de pe foaie, ci felul în care s-a simțit iubit și susținut în această perioadă.
Mâine, când va ieși din examen, priviți-l mai întâi cu ochii inimii, nu cu ochii așteptărilor.
Pentru că sănătatea lui emoțională, încrederea în sine și sentimentul că este iubit necondiționat sunt mult mai importante decât orice rezultat.
Examenul durează câteva ore. Viața lui continuă după aceea.
Iar copilul vostru are nevoie să știe că, indiferent de ce se va întâmpla mâine, acasă îl așteaptă aceeași iubire.❤️

🐑🐑 În aproape fiecare lădiță, ea alegea aceleași două oițe. Le numea preferatele ei.
Avea 13 ani și spunea că urăște școala.
Nu avea prieteni apropiați.

În cabinet vorbea mult, aproape fără oprire. Iar în nisip apărea mereu apa, podurile și... cele două oițe.

La prima vedere, două figurine simple.
Dar în Sandplay Therapy, simbolurile care revin au adesea o poveste de spus.🤗

Oaia este un animal al grupului. Nu trăiește singură. Are nevoie de turmă, de apartenență, de siguranța de a fi împreună cu ceilalți.

Într-una dintre lădițe, cele două oi au fost așezate pe un pod.
Între două lumi.
Între două spații.
Între două maluri.
Iar fata s-a așezat chiar lângă ele.

Poate că nu încerca să ne vorbească despre școală.
Poate că nu încerca să ne vorbească despre singurătate.
Poate că psihicul ei încerca să ne arate, prin imagini, ceva ce cuvintele nu reușeau încă să spună:
Încerc să găsesc un loc unde să aparțin.

Acesta este unul dintre motivele pentru care iubesc Sandplay Therapy.
Copiii și adolescenții nu trebuie să găsească explicații perfecte pentru ceea ce simt.

Uneori, două oite pe un pod pot spune mai mult decât o mie de cuvinte.🤗❤️
PS: Ghiciți care din miniaturi este ea?

Breaking news: și la cabinet există nisip! Nu e la mare, dar poveștile pe care le construim aici pot duce oriunde.
Încă mă găsiți la Sandplay Therapy. 🏝️

❤️

Când cuvintele nu ajung: ce face diferit Sandplay Therapy față de terapiile verbale? Nu tot ce ne vindeca incape in cuvinte Am vorbit despre copilăria mea ani la rând. Înțeleg totul. Și totuși, în momentele importante, corpul meu reacționează înaintea mea: mi se strânge stomacul, nu mai pot respira, vreau să fug. De ce oare…? În ședința aceea, nu a găsit alte cuvin...

Cum pregătesc exercițiile „icebreaker” creierul și corpul pentru experiența terapeutică prin Sandplay De ce primele minute petrecute cu nisipul pot schimba felul în care intrăm în contact cu noi înșine Copiii se apropie adesea spontan de nisip. Îl ating, îl lasă să le curgă printre degete, construiesc fără să se întrebe dacă fac „bine” sau „greșit”. Pentru mulți adulți îns...

In prag de examene...
Nu intotdeauna copiii cer note mai bune, jucării mai scumpe sau vacanțe mai frumoase. Cer doar ca lumea lor să nu se destrame.

Această lădiță aparține unui copil aflat în pragul unui examen important, la final de ciclu școlar. Toți adulții din jur erau preocupați de rezultate, de viitor, de performanță. Dar în nisip nu a apărut școala. Nu au apărut manuale, diplome sau planuri de carieră.

A apărut o familie. O mamă. Un tată. Un copil ridicat în brațe.
O altă familie, așezată împreună, citind. O inimă. Un castel fragil, ca o lume care încearcă să rămână întreagă.

În timp ce părinții lui se pregătesc să divorțeze, copilul nu vorbește despre despărțire. Nici despre durere. Nici despre frică. Dar le așază pe toate în nisip.

Pentru că atunci când lumea exterioară devine prea greu de înțeles, copiii construiesc în Sandplay lumea pe care și-o doresc: una în care oamenii importanți rămân aproape, în care iubirea nu pleacă și în care familia încă există.

De multe ori, cel mai mare stres al unui copil nu este examenul care urmează. Ci teama că, atunci când se va întoarce acasă, familia pe care o iubește nu va mai fi aceeași.

În spatele multor comportamente, emoții sau dificultăți școlare se află povești pe care copiii nu le pot spune în cuvinte. Dar mâinile lor le spun adesea foarte clar în nisip...

Cine ești tu și ce schelete ascunzi într-un colț al vieții tale?

În Sandplay Therapy, ceea ce apare în tavita nu este niciodată întâmplător.

Tema de astăzi a fost „Vacanța de vară”. O scenă aparent liniștită: iarbă, copaci, relaxare, o piscină, personaje care se bucură de vacanță. Și totuși, la final, într-un colț, au apărut câteva cranii.

Fetița care a creat această lume vorbește aproape fără oprire. Îmi cere să vorbesc și eu, pentru că liniștea îi este greu de suportat. Uneori, cuvintele devin un refugiu. Atât timp cât vorbim, nu mai trebuie să ne întâlnim cu ceea ce simțim în adâncul nostru.

Dar nisipul nu poate fi convins să tacă odată cu emoțiile. El le aduce la suprafață, discret, prin simboluri. Iar acolo unde povestea vorbește despre vacanță, relaxare și bucurie, un colț al lumii interioare găsește totuși o modalitate de a spune: „Mai este ceva aici. Privește-mă și pe mine.”

Poate că nu ceea ce arătăm lumii ne definește cel mai mult, ci acele părți pe care le așezăm, în tăcere, într-un colț al sufletului nostru.

După ce pleacă omul, rămâne liniștea.
Iar uneori, în liniștea aceea, nisipul spune o poveste.

Astăzi in nisip am găsit o inimă și un diamant.
M-am gândit că poate așa este și cu noi. Nu tot ce este prețios se vede. Nu tot ce strălucește înăuntrul nostru este recunoscut de ceilalți. Dar asta nu îl face mai puțin real.

Există în fiecare om un loc luminos, o frumusețe, un potențial, o parte de suflet pe care poate doar el o cunoaște cu adevărat.
Și chiar dacă lumea nu o vede încă, ea este acolo.

Tu știi. Iar asta este suficient pentru ca lumina să existe.